Customizare în masă:
Este curios cum ornamentul, dispărut în secolul al XX-lea tocmai datorită revoluției industriale și intensificării fabricării în masă, să reapară posibil astăzi tocmai datorită dezvoltării ale acelor mașini ce au dus la eliminarea sa. Realizarea unui ornament, prin metode digitale este un bun test al fiabilității personalizării în masă (mass customization).
Generarea digitală a suprafețelor:
După Loveridge și Strehlke, există trei modalități de a genera suprafețe în mediul digital pentru a putea fi folosite ca ornament printr-un procedeu de fabricație digitală, suprafețe modelate, suprafețe programate, suprafețe derivate din imagini.
Suprafețele modelate sunt realizate prin modelarea efectivă a unei suprafețe NURBS folosind un soft de modelare tridimensiolă, similar unei acțiuni de „sculptare” a suprafeței realizată de un artist plastic. Suprafețele generate astfel pot sa ducă la utilizarea unui material pentru a simula un alt material a carui proprietăți nu îi sunt specifice, un exemplu în acest sens fiind LiquiWall (Gro….) sau mobila de la MIT realizată de Office DA (www.officeda.com).
Suprafețele programate sunt suprafețe realizate cu ajutorul implementării unui algoritm într-un soft pentru a genera o suprafață topologică. Astfel se pot folosi diverse concepte matematice și geometrice pentru a descrie topologia unei suprafețe și pentru a genera variațile geometrice efective. Folosirea unui algoritm recursiv pentru o curba Hilbert (Hilbert ??), o curba ce poate să umple spațiul în mod fractalic fără a se intersecta pe ea însăși, duce la rezultate ale texturii suprafeței interesante.
Cel de-al treilea mod de generare digitală a suprafețelor este bazat pe imagini, transpunerea photometrică prin cartografierea unor valori ale griurilor unei imagini în parametrii ai topologiei suprafeței. De exemplu acolo unde este mai întunecat se „sapă” mai adânc.