Carlos Barrios, “Transformations on Parametric Design Models,” in Computer Aided Architectural Design Futures 2005, 2005, 393-400, http://dx.doi.org/10.1007/1-4020-3698-1_37.

Proiectare parametrică:

Proiectarea parametrică asigură un mediu conceptual de proeictare, permițând descrierea mai multor instanțe și forme posibile derivate din același model.

Proiectarea parametrică necesită o gandire riguroasă a procesului de proiectare apriori implementarii acestuia. Deși procesul de a construi un model parametric este câteodată mai laborios, va pune la dispoziție o structură solidă pentru variațiile ulterioare.

Model parametric:

Un model parametric este o reprezentare abstractă a unui sistem în care unele elemente componente au atribute (proprietăți) fixe, si altele au atribute ce pot varia. Atributele ce sunt fixe sunt numite de Barrios explicite, iar cele susceptibile la schimbare sunt numite variabile. Atribute explicite pot deveni variabile printr-un proces de parametrizare, un proces ce definește ce componente ale modelului pot varia și ce reguli o guvernează. Variabilele pot fi constranse unui anumit set de valori, sau pot fi independente, adică pot lua orice valoare dintr-un anumit domeniu. Parametrii pot fi de asemenea dependenți de alți parametrii din model, creându-se astfel un lanț de parametrii ce depind doar de o singură variabilă.

Instanțe ale modelului parametric:

Avantajele unui model parametric, așa cum il descrie Barrios este acela de a permite un grad de flexibilitate de a realiza trnasformari ce rezultă în configurări diferite ale acelorași componente geometrice. Astfel diferitele configurații Barrios le numește instanțe ale modelului parametric. Fiecare instanță reprezintă un set unic de transformări bazate pe un set unic de parametrii. Altfel spus, un model parametric permite proiectantului să efectueze schimbări și reconfigurări ale geometriei fără a șterge și redesena.

Schema de parametrizare:

Numărul de posibile instanțe ale unui model parametric este dependent de ceea ce Barrios numește schema de parametrizare, adică constrangerile și gradele de libertate ale componentelor parametrizate. Toate aceste posibile instanțe ale modelului parametric determină un spațiu de soluție. Astfel putem considera proiectarea parametrică o subramură a unui algoritm genetic. De fapt schema de parametrizare reprezentând doar un prim pas, putând fi asimilată unui cod genetic al modelului din care sunt derivate toate posibilele soluții.