arhitectura algoritmica un blog de cercetare.
Smart Geometry 2010 – Explicit Bricks
Din categoria “Am fost acolo!”, în cele ce urmează vă prezint rezultatele workshopului pe nume de „Explicit Bricks” – „Evident, Cărămizi”, într-o traducere liberă. Acest workshop a fost rezultatul unuia dintre grupurile de lucru ce, timp de patru zile a atacat probleme de prototipare cu succes a unui obiect real. Evenimentul ce a adus laolaltă arhitecți, ingineri, matematicieni și programatori se numeşte Smart Geometry, și este la a 5-a ediţie anul acesta. Acest eveniment cu răspîndire globală și-a propus anul acesta să părăsească imaginile virtuale generate de laptopuri individuale într-ul colț de hotel (după cum s-au exprimat chiar organizatorii) și să atace realitatea. Astfel 10 grupuri de lucru, având în componentă într 8 și 16 oameni au reușit prin intermediul tehnicilor de proiectare şi fabricaţie în mediul digital să conceapă, să testeze și să realizeze unele dintre cele mai avansate exemple de explorări și cercetare în arhitectură din ultimii ani.
Eu am avut imensa oportunitate să particip la unul dintre cele 10 „clustere” ale workshopului, unul ce presupunea operarea unui braț robotic ce tăia „cărămizi” din polistiren. Scopul era acela de a găsi o metodă viabilă de a tăia și interconecta cărămizile pentru a produce o structură stabilă ce va fi asamblată pe loc. La dispoziţie am avut 700 de astfel de bucăţi de polistiren pentru teste și asamblaje finale. La comanda robotului s-a aflat o echipă de la ETH din Laboratorul pentru Arhitectură și Fabricație Digitală, condus de Gramazio & Kohler. Cei trei tutori au fost : Tobias Bonwetsch, Ralph Bärtschi și Andrea Kondziela.
Timp de patru zile lungi cei 12 participanți în grupul de lucru au colaborat înspre un țel comun: să construiască, să transpună o sumă de cărămizi din mediul digital în realitate prin intermediul brațului robotic, ce cu o precizie impresionantă aștepta nerăbdător parcă să proceseze cât mai multe cărămizi. După o scurtă prezentare a procesului de fabricație și a unor aplicații similare realizate de către arhitecții elvețieni, fiecare participant a trecut la primele încercări de mici structuri din cărămizi intersectate.
La starșitul primei zile apăruseră deja primele prototipuri de câteva elemente, iar perormanțele lor, precum și problemele inerente ale fiecărora au fost dicutate în grup încercând să se obțină modele mai performante. Concomitent cu căutările pentru un sistem de blocare reciprocă a cărămizilor tăiate s-au căutat și structuri spațiale ce pot să fie realizate utilizând o cărămidă ca și component, astfel obținând chiar și o propunere de dom geodezic. Altă idee ce a dus la o construcție finală a fost cea de a realiza un arc din cărămizi ce se imbinau una in cealaltă, similat unui sistem tradițional.
Următoarele două zile au fost dedicate căutării unei soluții ce a apărut sub forma utilizării a două rânduri diferite de cărămizi cu diferite rotații ce ar putea să populeze o suprafață oarecare. Problema era în determinarea configurației specifice a cărămizilor așezate pe cele două rânduri și a rotațiilor specifice a acestora. După numeroase încercări am reușit să obținem o logică ce părea ca poate să funcționeze. Cât despre forma construcţiei noastre, de la început am hotărât că vrem ceva mai mult decât un simplu zid. Așa ceva s-a mai făcut, și chiar de către tutorii noștrii. Vroiam mai mult. Am început să ne îndreptăm către forme boltite sau chiar domuri. După numeroase încercări ce nu au părăsit imaginea plată a monitorului am hotărăt asupra unei suprafețe ce să aducă a dom, dar cu o deschidere în partea superioară.
Ultima zi ne-a rămas pentru fabricație și asamblaj, dar și pentru punerea la punct a ultimelor detalii. Arcul ce a fost dezvoltat într-un sistem catenar format din 4 arce, înalt până la trei metrii jumatate a fost primul ce a trecut prin firul încins al roboțelului nostru. Deși procesul este unul automat de la ideea de cărămidă până la forma finală digitală și la discretizarea ei în blocuri individuale ce sunt tăiate apoi automat și precis, alimentarea cu cărămizi, preluarea, sotcarea și numerotarea lor a fost un proces ce implica prezența umană. Această ultimă zi a fost un haos ordonat, în care fiecare participant aducea cărămizi, prelua cărămizi, sorta cărămizi, simula construcția, trasa urma construcției pe suprafața pe care urma să fie edificat, întorcea cărămida pe toate fetele să vada cum se potrivește, încerca și căuta locul unei cărămizi. După un proces anevoios de asamblare cărămidă cu cărămidă a fost un sentiment grozav să vedem construcția terminată, să vedem pe viu ceea ce cu mintea ne-am imaginat și cu ajutorul tehnicilor digitale de proiectare și fabricație am realizat.
Procesul arhitecturii // flickr feed //
Imagini workshop //picasa feed //
